joi, 30 aprilie 2015

Parintele Roman Braga in memoriam. Cuvinte mostenire despre famile si neam.

Parintele Arhimandrit Roman Braga a trecut la Domnul in Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Rives Junction, Michigan, SUA, pe 28 aprilie 2015, putin inainte de miezul noptii, la varsta de 93 de ani. Inmormantarea va avea loc pe 1 mai 2015 in cimitirul manastirii, acolo unde odihneste si sora lui mai mare, Maicuta Benedicta Braga. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!


Biografie


Parintele Roman s-a nascut la Condrita in Basarabia pe 2 aprilie 1922, fiind cel de-al saptelea copil al sotilor Cosma si Maria Braga. A fost crescut in credinta ortodoxa insuflata in special de catre mama sa care participa la lungi slujbe manastiresti, iar la varsta de 7 ani incepe scoala in satul natal. Cinci ani mai tarziu este trimis la Manastirea Caldarusani, in apropiere de Bucuresti si mai apoi la seminarul de la Cernica, unde intalneste mari Parinti duhovnici ai neamului romanesc, precum Sofian Boghiu, Felix Dubneac, Benedict Ghius, Grigore Babus si Gratian Radu. 

In 1942 se intoarce la Chisinau, in Basarabia, si incepe sa studieze la in mod simultan Institutul de Teologie, Scoala de Litere si Filozofie si Seminarul Pedagogic "Titu Maiorescu". Absolvă Facultatea de Teologie din Bucureşti cu mentiunea „magna cum laude” (1947). Obţine certificatul de profesor de Limba Romana şi Religie. Urmează cursurile anului I de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucuresti.

Pe 16 iulie 1948 incepe calvarul închisorilor din timpul regimului comunist. Este arestat înscenându-se o posibilă legatură cu mişcarea legionară, deşi Roman Braga nu era legionar. După un an de cercetări şi anchetări la Ministerul de Interne şi la Jilava, este condamnat la 5 ani temniţă grea pentru omisiune de denunţ şi ajutor. Cunoaste teroarea „reeducării” de la Pitesti şi apoi distrugerea fizică şi morală din lagărele de muncă forţată de la „Canal”, la colonia Peninsula. Este eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu în Bucureşti.

Între timp reuseşte să meargă pe ascuns la Iaşi, unde se afla sora lui Maica Benedicta. Mitropolitul Sebastian Rusanu îl cãlugãreste (2 ianuarie 1954) şi îl hirotoneşte întru diacon (6 ianuarie)

În anul 1959 începe un nou val al arestărilor aşa-zise politice de care nu scapă. Sub închipuite învinuiri, anchetat timp de un an de zile, este acuzat în final de singura vinovăţie că a făcut parte din „grupul” Rugului Aprins de la Mânăstirea Antim, în timpul studenţiei. Este condamnat la 18 ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru activitate duşmănoasă la adresa regimului “democrat” comunist. Execută în Balta Brailei la colonia Salcia, numai cinci din ei, fiind eliberat cu ocazia amnistiei generale a deţinutilor politici, din 1964.

După eliberare a urmat un timp de pelerinaj, prin Episcopiile şi Mitropoliile României, unde era primit cu indiferenţă şi chiar izgonit. Dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea sã-l hirotonească preot. Un timp lucrează in arhiva Episcopiei. La 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negreşti, Ţara Oaşului, unde functionează timp de trei ani. Este mutat la Parohia din comuna Sârbi, lângă Oradea, ca în final să fie trimis misionar în Brazilia. Slujeşte ca preot pentru comunitatea româneasca din Sao Paulo, Brazilia (1968-1972).

În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamã la Episcopia de la Vatra. Aici timp de 7 ani se ocupă de educaţia religioasă a copiilor, traduce texte religioase din româna în engleză şi transpune cântările bisericeşti pe texte englezeşti.
Este numit preot la parohia „Sfânta Treime” din Youngstown, Ohio (octombrie 1979), şi apoi la Catedrala „Sfântul Gheorghe”, din Southfield, Michigan (ianuarie 1982). Slujeşte ca preot şi duhovnic (1983-1988) la Mănăstirea „Schimbarea la Faţa” din Ellwood City, Pennsylvania, iar în 1988 se retrage la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului”, Rives Junction, Michigan, unde a ramas pana in ultima clipa.

Despre neam



In primul rand Dumnezeu ne-a facut persoane, asa cum este El. Ori, o persoana insemneaza sa fi tu insuti, si noi nu ne putem mantui decat ca noi insine. Dar, aceasta persoana, Dumnezeu a facut sa fie in familie, intr-un alt cerc. Familia are o personalitate a ei. Stiti, cand Scriptura spune: "nu este bine omul sa fie singur" si a luat din coasta lui Adam [pe femeie], ca sa arate Dumnezeu aceasta relatie dintre femeie si barbat, care, acuma, incepe icoana aceasta sa se sparga. Ce se intampla in Pittsburgh, si in toate casatoriile barbat cu barbat si femeie cu femeie, este impotriva legii naturii. Si legile naturii sunt dumnezeiesti, ca Dumnezeu le-a pus.

Deci a facut pe femeie, dar nici femeia si barbatul nu au fost reflectia Sfintei Treimi, cand Dumnezeu a spus: sa facem pe om dupa chipul si asemanarea Noastra, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pana n-a spus: cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul. Deci, familia este o alta personalitate in care individul creste. Dar familia este si ea inclusa intr-un grup etnic, in care exista un fel de a gandi, un fel de a imagina lucrurile, un fel de a crea, un neam. Un neam, sigur ca da, ca neamul nu are hotare. Neamul e... sa nu ne ganidm neaparat la Prut. Poate sa fie neamul romanesc oriunde; este o chestie culturala si o chestie de spiritualitate. Si, pe urma, neamul intra in sfera mare a Bisericii. 

Aceasta este foarte scripturistic, pentru ca la Turnul Babel, cand oamenii au creat un Turn, "sa nu ne mai despartim, sa ramanem impreuna", Dumnezeu, a avut planul ca sa creasca, sa se inmulteasca, sa stapaneasca pamantul si sa plaseze [pe] pamant, sa creasca intr-o anumita arie geografica si cosmica  - pentru ca interdependenta dintre mediu material, geografic, si persoana, iti da cultura respectiva. De aceea, noi, in Carpati, avem felul nostru de a gandi. Este un umanism carpatin, un fel de a gandi al nostru in istorie, in matematica, in chimie, in toate. Noi trebuie sa fim noi insine in toate!   

Dumnezeu nu a vrut ca oamenii sa ramana singuri. Exista in Profetul Daniel, capitolul 10, un lucru extraordinar, peste care multi trec: ca fiecare natiune are un inger pazitor. Acolo se spune ca ingerul poporului asirian nu se intelegea cu ingerul egiptenilor. Ce insemneaza lucrul acesta? Iar Arhanghelul Mihail spune eu sunt Mihail, Arhanghelul poporului evreiesc. Deci, fiecare natiune are un destin, asta inseamna ca fiecare natiune are un inger al ei.

Diferentele acestea nu erau decat niste diferentele de felul specific de a fi al unuia si a altuia. In Scriptura sunt foarte multe, [locuri unde este pomenit neamul]. Cand Dumnezeu  a trimis pe Apostoli [la propovaduire] a zis: "duceti-va si invatati toate neamurile". Toate neamurile, a spus! Si de aceea a venit Duhul Sfant vorbind in chip de limbi de foc, pentru ca fiecare neam are un fel al lui de a intelege Evanghelia. Nu le-a spus: "duceti-va si invatati evreieste, taiati imprejur si..." Nu! Ci invatati toate neamurile, in felul lor. Iar Mantuitorul acelasi lucru spune, Hristos, Care este Dumnezeu intrupat, vorbeste la Judecata Viitoare ca vor fi chemate neamurile la Judecata. Deci, noi vom fi judecati, romanii, in contextul neamului nostru, cu Voievozii nostrii, cu toata istoria noastra.

Nu exista din punct de vedere ortodox judecata individuala si mantuire individuala. Mantuirea este sobornica, in sobor, comuna; in Biserica ne mantuim, ca membrii ai Trupului tainic al Domnului, si in neamul in care Dumnezeu ne-a lasat. De aceea spune ca vor veni la Judecata toate neamurile, nu toti indivizii! Deci, fiecare cu presedintii lui, cu regii lui, cu istoria lui, cu boierii lui, cu traditia lui. Fiecare vom fi judecati in acest context extraordinar de frumos, daca intr-adevar am fost asa, cum ne-a lasat Dumnezeu sa fim. Noi, vom fi judecati, romanii, daca am fost adevarati romani sau nu! Si daca faptele bune, si Evanghelia am trait-o in felul nostru, nu in felul rusesc sau in felul bulgaresc, ci in felul in care Dumnezeu ne-a lasat sa traim si sa intelegem Evanghelia noastra, si spiritualitatea, si misticismul nostru. Pentru ca, o femeie din Ardeal, care ingenuncheaza si saruta podeaua bisericii intr-o bisericuta de lemn cu o candela acolo inaintea Maicii Domnului, ea, face o Liturghie a neamului.

Multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut in Carpati si ca sunt intr-o tara in care Ortodoxia nu a inceput nici cu crestinismul, poate, ca are niste radacini precrestine in spiritualitatea protoparintilor nostri traci. Pentru asta nu am cuvinte sa multumesc lui Dumnezeu si il rog ca atat, doi-trei ani cat imi mai da, [interviul a fost facut in aprilie 2012 n.n.] sa pot trece aceasta mostenire mai departe, altora. Dar, in acelasi timp, vreau sa accentuez un lucru: cand iti iubesti tara si religia in care te-ai nascut...  Pentru ca in Ortodoxie identitatea este foarte importanta pentru mantuirea sufletului. Nu putem sa iesim din Ortodoxie, din romanism si sa spunem ca te-ai mantuit pentru ca Dumnezeu acolo ne-a plasat, si El ne-o dat mentalitatea asta, cultura aia, traditia aceia... Vreau sa spun ca, atunci cand iti iubesti identitatea ta, intelegi si identitatea altora. Si de aceea noi lucram, sa-i facem si pe americanii acestia sa se regaseasca si sa se implineasca in Ortodoxie.  
               

Despre plecarea romanilor din tara


                 

PAGINI WEB: 

Cuvantul Ortodox:
Manastirea Suruceni: Parintele Roman Braga

Alternativa Canada: Parintele Roman Braga, Icoana Nasterii Domnului

Archidiocèse du Canada, À la mémoire de l'archimandrite Roman Braga

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu