duminică, 22 octombrie 2017

Cuvânt mărturisitor, de foc, al PS-lui Ignatie, la întronizarea Sa ca Episcop al Husilor. "Una dintre priorităţile mele pastorale va fi şi susţinerea familiei tradiţionale, aşa cum Dumnezeu a lăsat-o"

Vă rog să mă primiţi nu ca pe unul care face minuni, nu ca pe un stăpân, ci ca pe unul care vrea să vă slujească cu autoritatea dragostei, a blândeţii, a înţelegerii, a împreună-pătimirii şi la bine şi la rău; ca pe unul care nu vrea „să iubească slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43); ca pe unul care nu are nevoie de vorbe linguşitoare, care ameţesc orice pământean; ca pe unul care nu are nevoie de odihnă, ci de neostoită trudă în via Domnului; ca pe unul care vrea să se răstignească pe altarul dragostei pentru dumneavoastră; ca pe unul care vrea să vă sărute rănile şi să vă micşoreze suferinţa, atunci când sunteţi îndureraţi şi năpăstuiţi; ca pe unul dispus să se lepede de el însuşi şi de tot ceea ce poate împiedica trăirea curată a credinţei; ca pe unul care iubeşte simplitatea şi sinceritatea relaţiilor dintre oameni; ca pe unul care „nu are nevoie de putere”, ci de „acel cutremurător şi minunat, cu totul dumnezeiesc privilegiu, de a iubi până la moarte, şi încă moarte pe cruce”; ca un slujitor al Domnului care, în cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, destoinic, să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, că doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi pentru a-i face voia” (II Timotei 2, 24-26).


Doxologia: A fost întronizat noul Episcop al Hușilor


Evenimentele dedicate întronizării Preasfințitul Părinte Ignatie Trif au debutat în seara zilei de sâmbătă, 21 octombrie, când a fost oficiată la Catedrala episcopală din Huși o slujbă de Te Deum de mulțumire pentru toată facerea de bine primită de la Dumnezeu, cu ocazia întâmpinării oficiale a noului ierarh al acestei eparhii. La slujbă, alături de Episcopul ales al Eparhiei Hușilor, au fost prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.

În cuvântul rostit la finalul slujbei de Te Deum, IPS Părinte Mitropolit Teofan a subliniat: 
„Ne-am rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I că ne-a învrednicit să ajungem în această zi, o zi așteptată după o vreme de post și de îngândurare, vreme care a definit viața Bisericii noastre și în mod special viața Episcopiei Hușilor. Sosit-a acum și clipa de ajun, în care poporul lui Dumnezeu din Episcopia Hușilor îl întâmpină pe Preasfințitul Părinte Ignatie, cel care, cu mila Domnului, începând de mâine, va fi slujitorul preoților din parohii, viețuitorilor sfintelor mănăstiri și poporului dreptcredincios din această eparhie. «Cuvântul lui Hristos să locuiască cu voi în bogăție», a spus Sfântul Apostol Pavel într-una dintre epistolele sale, iar cuvântul acesta a fost preluat la slujba din această seară. Creștinul, în general, și preotul și arhiereul, în mod special, nu au o altă menire mai mare pe acest pământ decât să se îmbrace în Hristos cu bogăție și să-i ajute și pe alții să se îmbrace în Domnul”.
După cuvântul Părintelui Mitropolit a luat cuvântul Ioan Ciupilan, primarul orașului Huși, care a transmis mesajul autorităților locale cu ocazia acestui eveniment. Ultimul care a luat cuvântul a fost Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul ales al Eparhiei Hușilor
„În seara aceasta ne întâlnim pentru prima dată, iar orice întâlnire comportă și are în sine o anumită emoție, o anumită trăire, o anumită formă de interiorizare, de introspecție. Mă gândesc cum ar trebui să fie toate întâlnirile noastre de acum încolo, când, din mila lui Dumnezeu și din ascultarea Bisericii, am primit această slujire de Episcop al Hușilor. Plecând de la întâlnirea din această seară, aș vrea ca toate întâlnirile noastre să fie concentrate în patru cuvinte: rugăciune, ceea ce noi am făcut în această seară, interiorizare și curăție sufletească, raportarea la jerfta Sfintei Mucenițe Chiriachi, ocrotitoarea Episcopiei Hușilor și raportarea la misionarismul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii Catedralei episcopale din Huși”.
15 arhierei au slujit Sfânta Liturghie

Ceremonia de întronizare a avut loc pe 22 octombrie, după Sfânta Liturghie arhierească şi în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor centrale şi judeţene, a consilierilor eparhiali şi a protopopilor, a numeroşi stareți, starețe, preoţi și credincioși din Episcopia Hușilor, dar şi a unor preoți și credincioși din străinătate, veniţi să-l felicite pe PS Episcop Ignatie, cel care a fost vreme de aproape șase ani arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

joi, 19 octombrie 2017

"Destrămarea identitară prin ideologizare" - emisiune cu Vasile Bănescu si Sorin Lavric. "Toate reformele se vor lua, fără să se mai facă referendum"

"Democrația până acuma era bună, dar când e vorba de referendum nu mai e bună."
*

Destrămarea identitară prin ideologizare. Anticreștinismul „corect politic” (15 10 2017) 

Invitat: Sorin Lavric, scriitor




 Câteva idei extrase din înregistrarea de mai sus:


- Destrămarea identitară este un fenomen deconstructivist.

- Creștinismul e asaltat în Europa, familia este asaltată în Europa, valorile tari sunt asaltate în Europa.

- Nu mai există o poziție de idei a germanilor după cel de-al doilea Război Mondial și până astăzi. Ei s-au retras în domeniul economic și tehnic. 

- Germanofobii: "Dacă nemții devin foarte puternici, Europa trebuie sacrificată". Si asta se explică prin faptul că astăzi Europa este piața de desfacere a Germaniei.

- După al Doilea Război  Mondial germanilor li s-a cultivat vina colectivă și în special față de holocaust.

- Grecia este un stat prăbușit, falimentar, în care se infuzează an de ani miliarde de euro pentru a fi ținut în acest spațiu euro. De ce? Care e scopul? Păi, după al Doilea Război Mondial a început planul Uniunii Europene și acesta este un supra-stat federal cu un singur guvern și cu un singur popor european. Cum faci ca toate națiile europene să se topească într-un singur popor european? Pare o utopie, dar într-acolo mergem. Si, pentru a face acest popor european, trebuie ca popoarele să fie convinse că au de câștigat dacă intră într-un asemenea stat federal. Pentru asta ei trebuie să fie educați că toate valorile de până acum sunt valori false, anacronice: tradiția este o achiziție tribală, retrogradă, familia la fel, Biserica, la fel. Toate astea trebuie puse într-o lumină proastă. De aici limbajul care este folosit!  Ei, cum faci asta cu atâtea popoare? Cum faci niște intelectuali să își renege trecutul pentru promovarea planului de hegemonie? Păi, printr-o propagandă susținută, prin câștigarea lor prin spate, prin căpătarea unor servituți secrete în urma unor câștiguri.      

- Sunt oameni care conduc la această destrămare identitară prin ideologizare, al cărui vârf de lance este corectitudinea politică. 

- Se caută să se facă un supra-stat federal în care toate popoarele se sting într-un popor european, dar acum s-a văzut că nici economic, nici ideologic direct nu se poate merge spre acest supra-stat, pentru că fiecare popor trage de tradiția lui și e conservator, în mod reflex. Așa că se merge pe acest plan al invaziei Europei cu o populație orientală, adusă din Orientul Apropiat sau din Africa. Acest plan nu e deloc întâmplator, chiar dacă se petrece sub umbrela filantropică a urgentelor umanitare, de fapt este o colonizare premeditată, făcută cu consimțământul clasei politice. 

- In septembrie 2015 Angela Merkel a invitat peste un milion de refugiați și a încălcat dintr-o dată toate legile statului German în privința imigranților. Si, oricât s-a încercat să se înfrumusețeze statisticile, agresiunile refugiaților sunt copleșitoare față de poporul de acolo. In ultimii doi ani tâlhăriile, infracțiunilor de stradă s-au dublat. Ei, acești oameni săvârșesc zilnic agresiuni împotriva populației autohtone. S-au petrecut zeci de violuri săvârșite de acești emigranți.

- V. Bănescu: In calitate de creștin eu îmi pun problema cum aș reacționa cu o familie de emigranți târând după ei câțiva copii. Care ar fi soluția? 

Sorin Lavric: Eu aș privi lucrurile din alt punct de vedere. Acești oameni sunt niște exponenți ai islamului și când vin aici ei ne privesc ca pe niște necredincioși. Ei sunt niște oameni căzuți, îndepărtați de Dumnezeu și ei ne privesc ca atare, chiar dacă noi ne oferim ca gazdă. Si, chiar dacă ei se bucură de generozitatea noastră, ei ne privesc cu ură, și tot timpul vor să ne înlăture. Dacă eu deschid ușa unora care îmi violează femeia, îmi omoară copilul și îmi fură mobila din casă, eu sunt cel vinovat, pentru că filantropia mea este una sinucigașă. Ceea ce se întâmplă astăzi în UE este un truc psihologic prin care filantropia este folosită pentru atingea scopului de care vă vorbeam: formarea unui supra-stat federal, cu un popor european în care autohtonii vor fi amestecați, corciți cu acest val de milioane și milioane de arabi și de negri care vin și schimbă balanța demografică. Europa va fi distrusă pe dinăuntru prin acest val de demografic, fiindcă natalitatea lor este uluitoare, față de a noastră care este într-un declin sinucigaș.  

miercuri, 18 octombrie 2017

Două evenimente la București dedicate celor care au suferit în închisorile comuniste: un colocviu dedicat "poeziei închisorilor comuniste" și marcarea apariţiei numărului 100 al Revistei „Memoria”


Basilica: Colocviu de literatură creștină la București | Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu

 

Cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, a mărturisit Pr. Nicolae Bordașiu, fost deținut politic, la Colocviul de literatură creștină care a avut loc vineri la Facultatea de Teologie din București.

Părintele Nicolae a stat ascuns șapte ani prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, a urmat ani grei de închisoare în Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic în perioada 1955-1964.

Intitulat „Poezia închisorilor comuniste”, evenimentul din 13 octombrie 2017, ajuns la a treia ediție, a fost organizat de Ziarul Lumina.

În deschiderea manifestării, PS Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal, a transmis mesajul Patriarhului Daniel, intitulat „Transfigurarea suferinței prin rugăciune şi poezie”, în care Preafericirea Sa a evidențiat faptul că în închisorile comuniste rugăciunea oferea profunzime poeziei, iar poezia oferea aripi rugăciunii:
Pentru Biserica Ortodoxă Română, comemorarea poeţilor creştini care au suferit în temniţele comuniste are o motivaţie sau o valoare pur religioasă, nu ideologică, deoarece este bazată exclusiv pe trăirea credinţei în Dumnezeu, mărturisită chiar şi în stare de suferinţă şi umilinţă.
În acest sens, poezia creştină scrisă în închisorile comuniste nu este doar un capitol special din istoria literaturii române, ci şi o mărturie de credinţă în comuniune cu mărturisitorii şi martirii Bisericii din toate veacurile.
În continuare, criticul literar Prof. Cristian Crăciun a susținut prelegerea „Poezia închisorilor comuniste”, după care au urmat mai multe mărturii despre formele de rezistență în închisoare.

Pentru Pr. Nicolae Bordașiu de la Biserica Sfântul Silvestru din București, poezia a fost un reazem în perioada detenției:
Nu numai pentru mine, ci pentru majoritatea celor care au fost în pușcărie (…) poezia a fost un reazem deosebit, fiindcă în închisoare gândurile chinuitoare te năvăleau și te chinuiau.

Ca să scapi de gânduri aveai nevoie de o evadare, și cea mai frumoasă formă de sprijin pentru moralul oricărui dintre deținuți a fost poezia, fiindcă era o formă accesibilă, frumoasă, captivantă și în același timp îți mărturisea experiența celor care au compus-o, a spus părintele Nicolae Bordașiu, conform Radio Trinitas.

Ediția a cincea Iconari în Otopeni se deschide luni, 30 octombrie 2017. "Este potrivit să inviți iconari străini să picteze apărători ai ortodoxiei românești?"



Iconari în Otopeni: Ediția a cincea Iconari în Otopeni se deschide luni, 30 octombrie 2017

Apărători ai Ortodoxiei și Sfinți Martiri din vremea comunismului



Crucea ca simbol suprem al jertfei: „puterea Crucii sau a suferinței pentru Hristos și Biserica Sa conține în ea însăși germenele sau arvuna Învierii. (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel)


1. Atelier deschis: 30 octombrie – 3 noiembrie, 9:00 – 13:00 și 14:00 – 19:00
2. Masă rotundă: 4 noiembrie, 10.00 - 12.30 și 14.00 - 19.00
3. Vernisajul expoziției: sâmbătă, 4 noiembrie, 19:00

Sub  pavăza acestei comemorări liturgice, 11 iconari din România, Rusia, Grecia, Cipru, Serbia, Bielorusia, Ucraina, Georgia, Polonia și Italia se întâlnesc în cadrul atelierului deschis al evenimentului “Iconari în Otopeni”, aflat la cea de-a cincea ediție. Iată cum, deloc întâmplător, anul acesta este în același timp declarat de Sfântul Sinod, an omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și an comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului.

Ostășia pătimirii și scutul Chipului iconografic aduc împreună o serie de reprezentări, între care Sfinți Martiri din închisorile comuniste, mărturisitori și apărători ai Ortodoxiei, scene din Pătimirile Domnului. Împărtășire a iubirii întru Hristos, jertfa prefigurează chipul cel nou pe care îl primește cel căruia Dumnezeu îi îngăduie pătimirea dar și chipul pe care îl primește firea omenească în icoană. Dacă Sfânta Liturghie actualizeză jertfa de pe Cruce a Mântuitorului, realizarea icoanei Sale și a Sfinților Săi Martiri actualizează tocmai această chemare la pocăință, după cum găsim și în cuvintele Sfântului Luca, Arhiepiscopul Crimeei și Simferopolului,  ”Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul”.

marți, 17 octombrie 2017

FACEBOOK – un sistem care oricînd ne poate transforma într-o „religie civilă”

Publicăm, în cele ce urmează, un articol care ni se pare interesant deoarece surprinde un aspect al chipului societății, care se conturează din ce în ce mai mult cu forme demonice, o societate în care politica lumii se sacralizează iar Biserica, nu numai că se secularizează, dar funcționează din ce în ce mai mult după un tipar politic. Aceasta probabil până se va ajunge la un numitor comun, și își va face apariția globală Statul-Religie. Si, pentru asta, facebookul contribuie din plin.

Blogul lui Răzvan Codrescu: AFR: FACEBOOK – O NOUĂ RELIGIE?

Speculaţiile privind cauza ori cauzele succesului electoral a lui Donald Trump şi, la polul opus, al insuccesului lui Hillary Clinton continuă încă. Din abundenţă. Unii continuă să spună că mobilizarea creştinilor în favoarea lui Trump şi a femeilor împotriva lui Clinton au fost cauzele principale, împreună cu nemulţumirea sindicatelor şi a oamenilor de rînd, care îşi pierd locurile de muncă ori şi le văd exportate în ţările Lumii a Treia. În ultimele săptămîni, însă, se vehiculează o teorie nouă: activişti on-line ai serviciilor secrete ruse (trolls) ar fi cumpărat de la Facebook 3000 de reclame împotriva lui Clinton, pe care le-au distribuit cu agresivitate în ultimele patru săptămîni ale campaniei prezidenţiale, adică exact acum un an, celor între 23 şi 70 de milioane de americani cu conturi de Facebook. Cifra e imensă şi echivalează cu pînă la 28% din electoratul american!

Date statistice


Dacă Facebook a fost într-adevăr factorul decisiv în alegerea lui Trump rămîne de văzut (şi poate nu se va şti niciodată cu siguranţă). Cert este că Facebook a devenit extrem de influent şi influenţa lui creşte de la zi la zi. Influenţa e de fapt atît de mare încît tot mai des dăm peste aricole în presa americană care se întreabă dacă nu cumva Facebook se transformă într-o religie. În vară, un articol din The Atlantic întreba de ce în zilele noastre nu sîntem martori la apariţia unor noi religii (vezi aici). Comentariul dădea de înţeles că în mod tradiţional cam în fiecare veac a apărut o religie nouă, care în curs de cîteva sute de ani a cîştigat sute de mii ori milioane de aderenţi. Dar noi religii nu au mai apărut de mai bine de 100 de ani. Or, zic unii, sîntem pe cale de a inventa una (vezi aici).
Aceeași întrebare e postulată anul acesta privind Facebook-ul. Şi nu e de mirare, dacă luăm în considerare cîteva date statistice recente. Pe 27 august publicaţia americană on-line numită Quartz a publicat un articol interesant asupra subiectului, cu un titlu care atrage instantaneu atenţia: Facebook has more people than any major religion except Christianity („Facebook are mai mulţi aderenţi decît oricare religie mare, cu excepţia creştinismului” – vezi aici). În iunie, Facebook avea 2 miliarde de active users, adică conturi active, iar întreaga corporaţie Facebook numai 20.658 de angajaţi. Doar creştinismul, cu un număr de 2,3 miliarde de aderenţi, întrece Facebook-ul. Pe locul trei se află islamul cu 1,8 miliarde de aderenţi, neafiliaţii religioşi cu 1,2 miliarde, hinduşii cu 1,1 miliarde, buddhiştii cu 0,5 miliarde şi aşa mai departe. În timp ce mişcarea Facebook e sprijinită şi menţinută de peste 20 de mii de angajaţi, creştinismul implică milioane de angajaţi permanenţi, printre ei preoţi/pastori, lideri de tineret, misionari, angajaţi ai organizaţiilor caritabile creştine etc. Privind rata creşterii aderenţilor, Facebook creşte anual cu 22%, islamul cu 1,4%, iar creştinismul cu 0,8%. Pînă în 2020, numărul aderenţilor la Facebook va întrece numărul creştinilor la nivel global.

O nouă religie?


Întrebat în iunie de un jurnalist cum vede el impactul Facebook, Mark Zuckenberg, fondatorul acestuia, a remarcat, în termeni cvasi-religioşi, necesitatea formării unei comunităţi globale în jurul Facebook-ului, care să contribuie la binele comun al planetei. Declară el: „Oamenii care merg la biserică sînt mai dispuşi să facă munca de voluntariat şi contribuţii caritabile, nu doar pentru că sînt religioşi, ci pentru că fac parte dintr-o comunitate. O biserică nu se formează peste noapte. Are un pastor care se ocupă de bunăstarea congregaţiei şi se îngrijeşte ca fiecare membru al acesteia să aibă hrană şi un acoperiş. [...] Liderii determină cultura, ne inspiră, ne dau ce ne trebuie şi ne îngrijesc” (People who go to church are more likely to vounteer and give to charity – not just because they're religious, but because they're part of a community. A church doesn't just come together. It has a pastor who cares for the well-being of their congregation, makes sure they have food and shelter. [...] Leaders set the culture, inspire us, give us a safety net, and look out for us). 

Comentariul lui Zuckenberg e interesant pentru că el captează esenţa creştinismului în dimensiunea lui ne-teologică: creştinii constituie un factor pozitiv şi decisiv la bunăstarea umanităţii, iar ceea ce îi face buni este religiozitatea lor. Creştinismul e un şablon după care Zuckenberg vrea să formeze, în cuvintele lui, o lume mai integrată, mai coezivă, o forţă constructivă pentru pace şi armonie între oamenii planetei. De fapt, în iunie Facebook a anunţat un nou motto (mission statement) al companiei: Give people the power to build community and bring the world closer together (Să dăm oamenilor puterea de a construi o comunitate şi a aduce oamenii mai aproape unii de alţii”). Oare ce vrea să însemne asta?

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Marius Iordachioaia: întomnare... La Optina.


Dragostea în care cred: întomnare


viețile noastre, fiere și vin....
din inimi, ca din suliți legionare,
lumina ne bea osânda până la ultimul chin:
și ziua ni se umple de-ndurare...

ne iartă copacii și de-aceea le cad frunzele...
ne iartă marea, lăsându-și pe țărmuri meduzele...
ne iartă pământul, cu iarba care moare:

toamna
e anotimpul când Iisus
 preface Universul
în iertare...

***

Toamna la Optina




LEGĂTURI:

vineri, 13 octombrie 2017

Conferința „Biserica în comunism. Adaptare, rezistență, sfințenie” susținută de teologul Radu Preda la Paris. "Majoritatea Ortodoxiei mondiale a fost nevoită să facă experiența totalitarismului comunist din Europa de Est și din Caucaz""


Nu este un dar mai fragil decât acela al libertății. Știm prea bine că, atunci când mergem la spovedanie, ce facem? Un exercițiu de recunoaștere a faptului că n-am știut să fim liberi mai mult timp, că am cedat prea repede ispitei, păcatului, patimii... Asta până la urmă este miza noastră! Si dacă este, până la urmă una personală, este și una colectivă, pentru că nu vom putea fi o țară prizonieră și o Biserică liberă! Această schizofrenie nu va putea rezista pe termen lung!

Eu cred că civismul în România se va naște doar în clipa în care vom înțelege că libertatea nu este o simplă gargară, că nu este un paragraf dintr-o listă lungă de drepturi și libertăți fundamentale, că libertatea este această scânteie divină din om, în funcție de care ne măsoară Dumnezeu Însuși, atunci când ne judecă - că nu ne va judeca doar în funcție de cât de robi am fost, ci de cât de multă libertate am putut proba.

 Conferința „Biserica în comunism. Adaptare, rezistență, sfințenie” susținută de teologul Radu PREDA la Paris

 

Teologul Radu PREDA, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, a ținut la Paris, pe 10 octombrie 2017, o conferință pe tema „Biserica în comunism. Adaptare, rezistenta, sfințenie”,  în cadrul Sesiunii de evaluare din 10-12 octombrie 2017 a Centrului "Dumitru Stăniloae".

Transcrierea, în mare parte, a conferinței


- Nu putem marca 100 de ani de unitate romanească fără să ținem cont de două evidențe. In primul rand, în acest secol, peste jumătate din el s-a consumat în abuz, teroare și crimă, așa cum, tot o evidență este că majoritatea celor care au făcut România Mare au murit în pușcăriile comuniste.   

Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc este sub subordonarea directă a primului ministru, în condițiile în care România are doua instituții memoriale și de cercetare. Are un institut, mai vechi, de studiere a istoriei holocaustului în România, "Elie Wiesel", inițiat de președintele Iliescu și, de 11 ani, are și acest Institut de Investigare a Crimelor Comunismului care, la un moment dat, în 2008, a fuzionat cu Institutul Memoriei Exilului Românesc. 

- Institutul nostru are niște linii mari de cercetare, pe care o să vi le prezint foarte pe scurt. Pe de-o parte noi suntem, prin lege, abilitați să facem ceea ce puține instituții similare mai fac în Europa de Est astăzi și, anume, dezgropăm la propriu morții. Adică, când vorbim despre crimele comunismului vrem să aducem și dovezi. Deci, noi mergem pe urmele acestor victime, fie că sunt țărani înstăriți împușcați la liziera pădurii lor pentru că s-au opus colectivizării, fie că este vorba de deținuți care au murit în condițiile unor munci istovitoare, în lagărele de muncă de la Canal sau din Delta Dunării, de pildă la Periprava, fie că este vorba de cazuri disperate care au murit cu arma în mână împotriva regimului comunist, sperând că într-o buna zi să vină americanii - ei au venit, dar cu o întârziere de 80 de ani-, fie că este vorba de copii. Anul acesta am înaintat Parchetului General o sesizare penală pe 1 iunie, ziua copilului, privind cazul a peste 800 de copii care au murit în condiții neelucidate încă din spital. Noi am cercetat și, după calculele noastre, numărul victimelor cu ușoare forme de handicap, abandonați din punct de vedere medical, și emoțional, și alimentar se ridică la peste 10 mii. Mai avem în lucru și alte dosare și, de pildă, lucrăm pe un dosar foarte delicat și foarte important, cel al miilor de oameni împuscați pe granița dunăreană, dintre România și Iugoslavia, în condițiile în care și astăzi sunt cimitire rezervate unor necunoscuți pe care apele Dunării i-a dus la mal, cu un glonte în frunte sau în omoplat. Sigur, mai sunt și alte dosare, dar nu am să fac acum lista lor. Pe lângă acestea, mai avem și o muncă de educație și am vrea să înființăm la București un muzeu național al crimelor comunismului în România.     

Ținând cont de istoria schizofrenizată a Europei e foarte important la locul faptei, aici, să readucem în atenție câteva elemente pur ideologice. Si asta o spun în condițiile în care, când vorbești de comunism îți este mult mai greu să îi demonstrezi nocivitatea decât atunci când vorbești despre alte forme de extremism, fie că este vorba de fascism sau de alte forme, pentru că complicitatea ideologică la crimele comunismului este o realitate pe care nu sunt puțini dispuși să și-o recunoască

Până să devină fapt istoric, comunismul, pe hârtie, concepea victime și îi reinvit pe cei care au făcut-o, și pe cei care nu au făcut-o, să recitească manifestul comunist publicat de Marx și Engels la Londra în 1848. In acest manifest este prevăzut în mod clar, fără nici un dubiu, crima ca instrument politic. Si, nu numai că este prevazută crima ca instrument politic, dar ea este permisă inclusiv în numele proletariatului. Marx merge până într-acolo să spună că există părți ale proletariatului care ar fi bine să dispară, prin crimă, pe motiv că nu toți proletarii au aceeași temperatură revoluționară. Si cei care sunt mai căldicei ar trebui să fie eliminați. Ceea ce avea să se întâmple, este ceea ce face Stalin la marile lui epurări din 36'. Așadar, înainte de a deveni o realitate istorică, comunismul prevedea crima ca instrument legitim de acaparare și menținere a puterii. Așadar într-o discuție serioasă, onestă, ar trebui să ne întrebăm dacă fericirea ar trebui să treacă prin iad; dacă pentru o societate egală, și prosperă, și fără inegalități sociale, trebuie în mod fundamental și inevitabil să moară oameni. Si răspunsurile nu pot să fie ambigue, nu poți accepta "puțină" crimă. Trebuie să fi foarte clar, dacă crima este parte sau nu a programului politic.

- Berdiaev spune foarte clar: "comunismul nu este o ofertă politică, comunismul este o ofertă pseudo-religioasă, cere sacrificii și nu puține". Deci, crima din perspectiva acestei oferte non-politice și para-politice este o caricaturizare a jertfei, este o liturghie pe dos. Așadar din perspectiva unui demers, pe care în Sfânta Biserică îl numim demonic, trebuie să ne punem întrebarea dacă putem vorbi de comunism în termenii unei alternative oarecare la alte curente politice. Nici vorbă de așa ceva! Comunismul nu poate să fie o ofertă politică, pentru că ar însemna să-i legitimăm pornirea criminală. Adică să lăsăm loc, prin ofertele politice uneia care, în mod evident, și fără să se ascundă, prevede abuzul până la crimă.

Există o limită antropologică a binelui, chiar dacă acest bine sună promițător. Tony Judth, un mare intelectual evreu, din păcate plecat prematur dintre noi, întrebat care este cel mai rău, fascismul sau comunismul, da un răspuns foarte lămuritor:  "In timp ce fascismul prin amenințarea lui de a distruge rase întregi de oameni s-a compromis iremediabil, comunismul, prin promisiunea lui de a aduce fericirea, încă mai are o șansă". Deci stafia comunismului bântuie într-adevăr Europa, și nu numai.   

miercuri, 11 octombrie 2017

Grecia autorizează schimbarea de sex de la 15 ani. Sinodul Bisericii Ortodoxe din Grecia: "Proiectul de lege propus are ca scop distrugerea coeziunii sociale și moartea spirituală a omului". Mitropolitul Ieremia de Gortina: "Suntem, frații mei, în vremurile în care păcatul a fost ridicat pe tron și guvernează"

Publicul care aplauda votarea legii în Parlament, pe 10 oct. la Atena

LCI: REVOLUȚIE - Legea permite schimbarea sexului în starea civila, fără să se treacă în mod obligatoriu printr-o operație chirurgicală


Este vorba de una dintre legile cele mai progresiste în Uniunea Europeană. Parlamentul grec a autorizat marți, 10 octombrie, prin vot, schimbarea sexului începând cu vârsta de 15 ani. Un amendament permite, printre altele, schimbarea sexului fără obligația de a trece printr-o operație chirurgicală, contrar a ceea ce era în vigoare până acum.

Măsura luată, în această țară conservatoare, a provocat o polemică pe de-o parte între guvernul de stânga de la putere, și opoziția de dreapta și Biserica Ortodoxă Greacă pe de altă parteTextul a fost votat de 148 din 285 de deputați prezenți, grație mai ales deputaților de stânga Syriza, de la putere, și cei ai partidului de centru-stânga Potami, din opoziție.

Noua lege permite persoanelor schimbarea sexului doar printr-o simplă declarație în fața instantei, ceea ce obligă autoritățile publice să modifice mențiunea cu privire la sex și să emită un nou act de stare civilă. 

Textul a fost salutat de asociațiile de trans-sexuali și de cele apărând drepturile omului, în special Amnesty International care l-a calificat de "pas istoric" ce pune capăt "operațiilor (chirurgicale) nedemne"

 ***


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia: legea pentru schimbarea sexului "contrazice morala și bunul simt, și mai presus de toate distruge persoana"


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia s-a reunit pe 7 octombrie, fiind prezidat de Arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, Ieronim, și a examinat, printre altele, legea pentru schimbarea sexului, adoptată recent în primă lectură de Parlamentul elen. Episcopii greci urmăresc îndeaproape dezbaterea intensă în jurul proiectul de lege, care cauzează bulversare în societate și în Biserică.
În timpul unei consultări deschise cu reprezentanții comisiei parlamentare ad-hoc, Biserica și-a exprimat opinia cu privire la această problemă. După cum s-a raportat anterior, potrivit noului proiect de lege „cu privire la schimbarea liberă de sex“, este suficientă doar o declarație scrisă pentru a obține o schimbare legală de gen.
In vederea următoarei dezbateri din Parlament [care a avut deja loc pe 10 oct. n.n.], Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia a exprimat pozițiile sale fundamentale cu privire la acest subiect:
1. Sexul este o moștenire sacră dată omului și contribuie la baza complementarității psihosomatice în taina vieții și a iubirii. In acest sens, nu poate fi supus schimbării, fiind un dar divin dat omului, pe care acesta trebuie să-l valorizeze pentru sfințirea sa.

2. Sinodul consideră că jurisprudența tribunalelor elene acoperă, acolo unde este cazul, problemele existente, dat fiindcă sexul nu este ales în mod liber sau schimbat la cerere, ci este determinat pe baza caracteristicilor anatomice, fiziologice, și biologice care definesc identitatea unui om, așa cum este stabilit de raporturile medicale pentru instanțele de judecată. Legea nu poate să se mulțumească cu o declarație a cetățeanului, nedovedită științific, care poate să fie schimbată mai târziu.

3. Proiectul de lege propus stârnește emoții în societate, atacă instituția sfântă a familiei, contrazice morala și bunul simt, și mai presus de toate distruge persoana. In loc de a diminua confuzia și tulburările mintale, ea le accentuează și dă naștere unui fenomen social periculos, în mod particular când va crea, de asemeni, o situație explozivă în școli.

4. Sinodul nu vede, în urma acestor tentative, un interes pentru aproapele neînțeles și necăjit, ci existența unor grupuri de putere, care au ca scop distrugerea coeziunii sociale și moartea spirituală a omului.

5. Sinodul face un ultim apel lumii politice în integralitatea ei, pentru a ridica responsabilitatea și misiunea deasupra idealurilor politice, a prejudecăților și referirilor nelimitate la drepturi, și pentru a retrage proiectul de lege, arătând totodată un interes pe măsură pentru rezolvarea problemelor celor mai grave care lovesc societatea noastră, națiunea și poporul nostru. Ori, altfel nu facem decât să întărim tensiunile, diviziunile și absurditatea, în loc să contribuim la edificarea spirituală a cetățenilor noștri. 

duminică, 8 octombrie 2017

Semnificaţia celor trei cruci frânte din troiţele şi candelele Părintelui Arsenie Papacioc. Prietenia sa cu Traian Trifan, evocată de Doamna Maria Trifan. Însemnări la Scara Sfântului Ioan Scărarul ale lui Traian Trifan


Ziarul Lumina (via Mărturisitorii): Părintele Arsenie Papacioc şi Traian Trifan, în lumina unei evocări


În urmă cu mulţi ani, Traian Trifan a scris ca dedicaţie, la cererea unor adolescenţi, pe o carte de rugăciuni: Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”. Acest dicton i-a fost călăuză în viaţă Mariei Trifan, una din fiicele mărturisitorului din temniţele comuniste. În locuinţa din Braşov, venerabila doamnă păstrează obiecte sacre lucrate în închisoarea de la Aiud de tatăl domniei sale şi de părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, buni prieteni. Acestea şi alte amintiri preţioase cu cei doi sunt comori sufleteşti de neînlocuit pentru braşoveanca de 81 de ani.

Evocarea doamnei Maria Trifan despre tatăl domniei sale şi despre părintele Papacioc se derulează coerent, merge la esenţă şi este marcată, de la un capăt la altul, de emoţie: 
M-am născut în anul 1936. Tata a fost avocat şi doctor în drept, iar în anul 1940 a fost numit prefect de Braşov. Un an mai târziu, a primit 16 ani de condamnare la închisoare. Majoritatea anilor de detenţie i-a petrecut la Aiud. Din luna ianuarie 1957, până în septembrie 1958, a avut domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în comuna Răchitoasa, satul Luciu-Giurgeni. Într-o noapte din septembrie 1958 a fost din nou arestat şi, timp de patru ani, nu am ştiut nimic de el. În septembrie 1962, de Ziua Crucii, tata a venit acasă de la Periprava, după ce a fost reţinut fără condamnare”.
Octogenara continuă să vorbească cu însufleţire despre legătura frumoasă dintre părintele său şi arhimandritul Arsenie Papacioc: 
Prietenia lor a început înainte de anul 1940. Tata a ajuns prefect, iar părintele Arsenie Papacioc - primar la Zărneşti, localitate ce aparţine de judeţul Braşov, după care au fost amândoi arestaţi. În primii ani de detenţie, soarta deţinuţilor a fost puţin altfel. Între anii 1941 şi 1946, la Aiud, tata a lucrat împreună cu părintele Papacioc într-un mic atelier de sculptură, unde au executat obiecte din os şi lemn. Părintele terminase Şcoala de arte şi meserii. Pe lângă cruciuliţe de diferite dimensiuni, din os sau lemn, au sculptat şi candele cu lanţ. Dădeau mare atenţie simbolurilor creştine. Simbolurile gândite de părintele Arsenie la Aiud sunt de mare profunzime existenţială. Aproape pe fiecare obiect apar cele trei cruci frânte, iar deasupra lor este incrustată crucea cu raze”.
Maria Trifan aminteşte cu multă consideraţie de obiectele primite din închisoare, pe care le păstrează în casă: 
Eram copil şi mare ne era bucuria când primeam de la tata obiecte pe care ni le expedia cu greu din închisoare. Se întâmpla între anii 1942 şi 1946. Îmi amintesc şi acum de cruciuliţele mici din os, pe care le-am purtat la gât cu lănţişor, dar şi de troiţele din os şi lemn şi, nu în ultimul rând, de candela cu lanţ. Ne-au revenit de fapt două candele, una mie şi alta surorii mele. Pe spate, cea care îmi era destinată avea mesajul: «Pentru Maria. Tăticu. Aiud, 1945». Candela pentru sora mea era identică, doar că purta numele ei pe verso. Mama ne-a explicat că obiectele erau de la tata, din închisoare, pe când lucra împreună cu părintele Papacioc, «un mare artist». Trebuie să le mulţumesc mamei şi bunicilor materni pentru grija cu care au ocrotit aceste obiecte extrem de valoroase vreme de 75 de ani”.
Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului 
şi vor plânge toate neamurile pământului
şi vor vedea pe Fiul Omului
venind pe norii cerului,
cu putere şi cu slavă multă. (Matei 24, 30)
O imagine-simbol era statornic prezentă în sculpturile la care lucra. O Golgotă pe a cărei culme erau trei cruci frânte din piciorul lor, iar deasupra pe cer, o cruce înconjurată de raze. Întrebat ce semnificaţie au crucile frânte şi imaginea în ansamblul ei, Bădia (n.r. Traian Trifan) explica: «Vor veni vremuri grele. Se vor frânge în noi, pe Golgota ce-o avem de urcat, şi credinţa, şi nădejdea, şi dragostea. Salvarea numai Dumnezeu din ceruri cu puterea Lui ne-o va da»” (mărturia lui Nicu Mazăre în cartea „Mărturisesc… Robul 1036”, ediție îngrijită de Virgil Maxim, Ed. Scara, 1998).


Bucuria întâlnirii


Întâlnirile repetate cu duhovnicul de la Mănăstirea Techirghiol au fost zile binecuvântate pentru fiica întemniţatului fără vină Trifan:

sâmbătă, 7 octombrie 2017

Mitropolitului Iosif Naniescu şi Moşul Gheorghe Lazăr au fost canonizati de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române


Basilica: Sfinţi români contemporani | Un mitropolit şi un ascet mirean din sec. 20 au fost canonizaţi de Sfântul Sinod


Sfântul Sinod a hotărât joi [5octombire 2017] canonizarea nevoitorului Gheorghe Lazăr (+ 1916) și a Mitropolitului Iosif Naniescu (+ 1902). Decizia a fost luată în timpul şedinţei de lucru a Sfântului Sinod, prezidată de Patriarhul Daniel.

Mitropolitul Iosif Naniescu va purta numele Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, iar nevoitorul Gheorghe Lazăr va avea numele de Gheorghe Pelerinul, a spus în 5 octombrie 2017 Patriarhul Daniel.

Sfinţii vor avea următoarele date de prăznuire: Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei în 26 ianuarie, iar Sf. Gheorghe Pelerinul în 17 august.

Cei doi noi sfinţi români sunt sfinţi contemporani, întrucât au trăit în secolul al XX-lea, alăturându-se Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ.

Anul acesta, a mai fost canonizat Cuviosul Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735). Proclamarea oficială a avut loc în ziua de 6 august 2017, fiind prăznuit anual în ziua de 7 august.

De asemenea, a fost aprobată înscrierea în Calendarul bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2017, a pomenirii Sfântului Cuvios Porfirie Cavsocalivitul în data de 2 decembrie.

Dreptul Ghedeon, cel ce a văzut Naşterea lui Hristos prin roua lânii

Frescă zugrăvită în veacul al XIV-lea 
și aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia
Atunci a zis Ghedeon către Dumnezeu: "De vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum zici, apoi iată eu întind aici în arie lâna ce am tuns; şi de va fi rouă numai pe lână, iar încolo peste tot locul uscăciune, atunci voi şti că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai zis". Şi s-a făcut aşa; şi a doua zi s-a sculat Ghedeon dis-de-dimineaţă şi s-a apucat să stoarcă lâna şi a stors rouă din lână un vas plin de apă. Apoi iarăşi a zis Ghedeon către Domnul: "Să nu Te mânii pe mine, dacă am să mai zic o dată şi dacă am să mai fac numai o încercare cu lâna: să fie uscată numai lâna, iar peste tot locul să fie rouă" Şi a făcut aşa Dumnezeu în noaptea aceea: a fost uscăciune numai pe lână, iar peste tot locul a fost rouă. (Judecătorii 6, 36-40)

Sfântul și dreptul Ghedeon a viețuit în veacul al XIV-lea î.Hr., iară numele său se tâlcuiește „tăietor de lemne”. Ghedeon, numit şi Ierubaal, a fost cel de-al cincilea judecător al lui Israil, fiul lui Abiezer, din seminţia lui Manase, ce locuia în Ofra (ce se tâlcuiește „căprioară”), la vest de Iordan. Acesta avea trup puternic și suflet smerit.

Fiind în vremea aceea israeliții cuprinși de mare sărăcie, căci madianiții, sub a căror stăpânire se aflară vreme de 7 ani, numeroși ca lăcustele veneau și le luau roada pământului și vitele, aceștia strigară către Dumnezeu cu inimile zdrobite de durere.

Atunci, arătându-se îngerul Domnului sfântului Ghedeon, îi spuse:

– Du-te cu această putere pe care o ai și-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!
Umilindu-se cu inima, îi spuse îngerului:

– Pe mine, Doamne? Eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu.

Iară Domnul îi răspunse:

– Eu voi fi cu tine și-l vei bate pe Madian ca pe un om.

Plin de râvnă, sfântul Ghedeon pregăti pe dată jertfă Domnului, iar îngerul îi spuse să pună carnea și azimele pe piatra iar zeama o turnă deasupra, iar îngerul întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână atinse carnea și azimele și foc ieși din piatră și le mistui pe acestea.
Astfel fu așezat sfântul Ghedeon în fruntea oștii israelitene.

Cerând acesta lui Dumnezeu semn că a fost ales să elibereze Israelul, se rugă astfel Domnului:

– Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis, iată, eu pun un maldăr de lână în arie; și dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi ști că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, așa cum ai zis.

Și sculându-se Ghedeon dis-de-dimineață și storcând lâna, roua cursă dintr-însa umplu până sus un vas de apă.

Semnul dat de Dumnezeu lui Ghedeon este un episod minunat din istoria lui Israil. Acest semn pe care Dumnezeu i l-a dat este una din proorociile Întrupării Mântuitorului. În tradiţia imnografică, lâna înrourată o preînchipuie pe Maica Domnului în pântecele căreia S-a întrupat Hristos. De pildă, troparul Născătoarei de Dumnezeu pe glasul al 6-lea, de vineri de la vecernie şi sâmbătă la utrenie, spune:
 ,,Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără de sămânţă, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de har”.
Proorocia lui Ghedeon este reluată, într-adevăr, de Sfântul Prooroc David, care scria insuflat de Sfântul Duh:
Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ. (Psalmi 71, 6).
Sfântul Ioan Damaschin tâlcuieşte astfel:
,,Ploaia de pe lână (…) preînchipuie pe Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu”. 
Venirea Mântuitorului în lume este discretă, ca o ploaie pe lână care nu face zgomot, iar Fecioara primeşte în sine Cuvântul ca pe o rouă venită din cer. Pământul rămâne uscat, căci nu a început lucrarea publică a Domnului.

În al doilea caz, când pământul primeşte roua, iar lâna rămâne uscată, se arată propovăduirea credinţei la neamuri, în tot pământul, în vreme ce iudeii Îl resping pe Hristos:
,,Lâna care a rămas uscată de rouă închipuia Ierusalimul, iar vasul cel plin de apă închipuia Botezul: aceea a rămas uscată ca şi cetatea închipuită, acesta s-a umplut ca şi scăldătoarea simbolizată”, 
scrie Sfântul Efrem Sirul.

Pornind, deci, la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi ceru sfântului Ghedeon să nu ia cu sine muți ostași:

– Ca să nu se mândrească Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!

Miniatură din veacul al XIII-lea
Apoi, pornind luptă împotriva medianiților, prinse pe regii medianiților, pe Zebah și pe Țalmuna și ducându-i pe aceștia dinaintea celor 77 de căpetenii și bătrâni ai Sucotului, zise către dânșii:

– Iată Zebah și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi celor obosiți?

Văzând biruința lui Ghedeon, israeliții ziseră către dânsul:

– Domnește peste noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile madianiților!

Astfel, fu sfântul Ghedeon judecător al israeliților vreme de 40 de ani. Având 72 de fii și ajungând la adânci bătrâneți, se mută la odihna cea de Sus, fiind înmormântat în satul său, Ofra.
Sfântul şi Dreptul Ghedeon este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 26 septembrie, odată cu Adormirea Sfântului Ioan Evanghelistul. La sinaxarul zilei scrie:
,,Dreptul Ghedeon, care mai înainte a văzut Naşterea lui Hristos, prin roua lânii”. 
El mai este prăznuit laolaltă cu strămoşii după trup ai Domnului, în Duminica Sfinţilor Strămoşi, dinainte de Naşterea Domnului.

Sursa (cu o ușoară adaptare a textului): Sfinți și icoane, Sfântul și Dreptul Ghedeon (26 septembrie)



vineri, 29 septembrie 2017

Emisiunea “Convorbiri duhovnicești″ despre timp și ființă. Părintele Mircea-Cristian Pricop: "iubirea înnobilează și sfințește timpul". Părintele Valentin Berechet: "cine pierde timpul pierde și veșnicia"


Emisiunea “Convorbiri duhovnicești″ din 28 sept. 2017

Timp și ființă 

Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop
Realizator: Pr. Valentin Berechet


Pr. Valentin Berechet: Părinte, cam ce ați putea să ne spuneți despre timpul acesta, pe care nu-l vedem și de care depind totuși toate?

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Sfânta Scriptura își începe prima Carte cu cuvântul "La început". Acest termen definește apariția timpului. "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul". Dumnezeu a sădit în Cosmos, în lumea creată de El, două dimensiuni ale timpului, două aripi ale aceleiași noțiuni: veacul și veacul veacului. Spune la Carte Ieșirii, dar și la Psalmi, de nenumărate ori: "Împărați-va Domnul în veac și în veacul veacului". Nu este o repetiție poetică aici. Sunt două noțiuni care sunt înlănțuite, împletite, dar care definesc timpul așa cum l-a gândit Dumnezeu. Si, ceea ce Dumnezeu gândește este concret și de nesupus dezbaterilor. Prin urmare, prin veac înțelegem timpul acesta liniar, pe care noi, ca și ființe muritoare îl împărtășim pentru o vreme pentru ca, apoi, să pășim în cea de-a doua dimensiune a timpului, care este eonul, timpul copleșit de veșnicie, timpul "tinereții fără de bătrânețe și al vieții fără de moarte", despre care ne vorbesc bătrânii în poveștile lor. In acest timp sunt invitați să se bucure și să se împărtășească nemijlocit de frumusețea dumnezeirii și de dragostea lui Dumnezeu, sfinții, drepții, îngerii, toți oamenii de bine din toate timpurile. Deci, acesta nu este un timp al lui Dumnezeu, timpul copleșit de veșnicie- așa cum spune și Părintele Dumitru Stăniloae în Dogmatică - Dumnezeu este mai presus de ambele dimensiuni ale timpului. Dar, timpul copleșit de veșnicie, sau eonul, viața veșnică, despre care spunem noi în crez că aștept "viața veacului ce va să fie", sau veacul veacului - acest timp copleșit de veșnicie este dimensiunea care poate fi atinsă de către creație în aspirația ei către Dumnezeu.

Pr. Valentin Berechet:  Care este rostul acestui timp în viața noastră?

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Marii filosofi dar și credința vorbesc despre nașterea omului pe pământ ca despre o azvârlire în ființă. Însăși momentul nașterii noastre este, cum spune la Cartea lui Iov, o zbatere, o zvâcnire, un impuls puternic care împinge viața mai departe. Unde împinge viața mai departe? Înspre ființă, de la nimic spre ființă. Dacă iadul, sau dimensiunea răului, dimensiunea condamnaților este o cădere spre neființă, o cădere necontenită spre desființare, spre eter, spre moarte, sensul vieții pământești, care se continuă și cu cea cerească- dacă vom fi vrednici de ea, dacă Dumnezeu se va milostivi spre noi - este această palpitație, această pulsație spre mai viu, dacă ar fi ușor de înțeles ceea ce spun.   

marți, 26 septembrie 2017

Cuvinte de folos de la Părintele Sofian Boghiu despre diferite capcane spirituale, însușirile trăirii ortodoxe, semnele vremurilor din urmă, importanța duhovnicului, credința tinerilor, monahism și rugăciunea inimii

Părintele Sofian Boghiu: "Dacă vreți să aveți folos dintr-un cuvânt duhovnicesc, trăiți-l"

P. Sofian Boghiu - Cuvinte de folos



Transcrierea interviului realizat în primăvara anului 2000 

și revizuit și completat în martie-aprilie 2002


- Părinte Arhimandrit, cum să înțelegem cuvântul Sfântului Siluan Atonitul: "ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui"?

E un cuvânt mai greu acesta. Iadul e lumea aceasta. Eu am aflat - deci nu este deloc o noutate - că iadul nu este undeva în afara de pământ, este pe pământ și este undeva chiar în pământ. Si aceasta am aflat-o din Catavasia a 6-a a Învierii, care spune asa: "pogoratu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului".

Mântuitorul, după ce a fost răstignit pe cruce, sufletul Său a coborât în iad și de acolo a scos pe toți cei care erau condamnați la osândă, și erau acolo, în pământ, în iad. Acolo a fost Mântuitorul. Trupul Sau, după cum știm, a fost prohodit și îngropat, pus sub peceți, iar sufletul Lui a coborât în iad. Si este o cantare, pe care o cantam noi în Biserică:
 "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins". 
Adică Mântuitorul este prezent în aceste locuri după moartea Sa pe cruce. Si Mântuitorul a coborât la iad și scoate din întunecimile iadului - e o lupta; îngerii luptă cu Belzebuth - pe toți cei care L-au așteptat.

Deci iadul este în pământ și pe pământ, încât noi suntem obișnuiți cu el. Iadul și-l fac mulți dintre trăitorii acestei vieți, prin viața pe care o duc, încât iadul devine descurajant, devine nimicitor.

A suporta iadul pe pământ cu aceasta încredere în Dumnezeu este un lucru foarte necesar pentru viața noastră. Trăim cu aceasta încredere, că iadul va avea un sfârșit și vom putea fi liberi, și vom putea să ne ocupăm de viața noastră lăuntrică, cu toată descurajarea pe care o aduce diavolul, pentru că el este și în iad, este și în lume. Este prințul lumii care a câștigat foarte mulți pământeni pentru împărăția lui. Si toți care suntem în lume diavolul ne vânează și dacă se poate ar vrea să ne acapareze pe toți să ne atragă în împărăția lui, în împărăția morții. Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu rezistăm și învingem această tendința lacomă a diavolului, de a cuceri fapturile lui Dumnezeu.

Diferite capcane spirituale


- Părinte Sofian, pentru un tânăr care dorește să se apropie de Biserica pot apărea diferite capcane spirituale și am dori să ne spuneți câteva cuvinte despre trei dintre acestea. Prima ar fi pietismul. Unii definesc pietismul ca un amestec sentimentalist de superstiții și exagerări ale unor lucruri neimportante. Ce ne puteți spune de pietism și cum să ne ferim de acest lucru?

Noi urmărim în viața noastră creștină să ne menținem pe linia aceasta a Ortodoxiei, care este lumina credinței noastre, a credinței în Hristos care știm că ne conduce clar în Împărăția lui Dumnezeu. Celelalte surogate ale Ortodoxiei nu le luăm în seamă și le recomand și tinerilor să nu alunece în superstiții și în astfel de mișcări cum este pietismul. Pietatea, evlavia adevărată a Ortodoxiei, aceasta este calea care trebuie să o urmeze un tânăr care vrea să ajungă în Împărăția lui Dumnezeu. Nu mă interesează un altfel de pietism, de aceea nici nu vorbesc despre el.

- O alta ispita ar fi intelectualismul, în care credință apare ca o problemă interesantă de cultură și nu neapărat ca un act de trăire.

Cultura aceasta, oricât ar fi ea de înaltă, este amestecată cu mândrie, și mândria este aruncată în lume de duhul minciunii care este diavolul. Diavolul este foarte savant, știe foarte multă filosofie, și știe și foarte multă teologie, și impresionează prin știință lui, dar știința lui îl tine mereu rece față de Dumnezeu, mintea lui este încremenită în cunoașterea pe care o are, ca și prietenii săi, oamenii intelectuali, mai ales atei. Știu toate și rămân mai departe închiși în știința lor fără nici o deschidere către Dumnezeul Cel Viu. Rămân închiși în aceasta știință și impresionează pe cei din jurul lor și pe ai loc, care au aceeași preocupare și care sunt morți pentru Dumnezeu și pentru ei înșiși.

Cu toată această filosofie a lor, și această intelectualitate înaltă sunt ca o trâmbiță care sună puternic, dar lumea nu este atrasă de ea, nu are o melodie anume, ceva care sa placă, ci un strigat, adeseori uscat. Încât, acest intelectualism, când vine în contact cu credință creștină și cu trăirea creștină, această înaltă filosofie, adeseori nu se împacă cu creștinismul în general și cu trăirea creștină în special. Le refuză și îi convine să rămână în această uscăciune intelectuală cu care, cei care au crescut în această uscăciune, sunt mulțumiți, să asculte această depanare de cunoștințe și de probleme ale intelectului, ale minții, și, deși nu-i mulțumește, rămân mereu uscați, în aceasta formă de cunoaștere seacă.

vineri, 22 septembrie 2017

Un interviu cutremurător cu Părintele Jean Boboc despre transumanism, religia mondializării. Suntem în fața unei revoluții "en marche", a unui totalitarism, prelungire a marxismului, care vizează crearea omului nou

In interviul de mai jos Jean-Michel Vernochet, cunoscut jurnalist francez dialoghează pe tema transumanismului cu Părintele Jean Boboc, preot econom stavrofor la Catedrala Ortodoxă Româna "Sfinții Arhangheli" din Paris.
Părintele Jean Boboc este doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris și doctor în teologie la Institutul Saint Serge din Paris. Discipol al lui Mircea Eliade și unul dintre principalii traducători în franceză ai Părintelui Dumitru Stăniloae, este și rectorul Centrului Ortodox de Studii și Cercetare "Dumitru Stăniloae", unde ține cursuri de antropologie și bioetică.

Recent, Părintele Jean Boboc a publicat o carte care se numește: "Transumanismul decriptat - Metamorfoza corăbiei lui Tezeu" - prefațată de profesorul Pierre Magnard, profesor emerit la Sorbona.

Transumanismul, religia masonică mondială



Traducere și adaptare a interviului de mai sus

(de "Roman Ortodox în Franța")



Jean-Michel Vernochet: Astăzi vom vorbi despre o chestiune foarte importantă, care este transumanismul, cât și despre alte chestiuni de actualitate. Mai întâi putem spune că medicina tradițională se preocupă să vindece și să prevină boala, să "repare" corpul. Pe de altă parte, astăzi sunt oameni care cred că am intrat într-o realitate crescută, când se modifică omul, se denaturează. Vorbim de căi intruzive când se incorporează omului anumite proteze electronice, se fac implanturi în creier. Alții ar vrea, pe alte căi, să modifice genomul uman, să modifice organismele genetic [OGM]. Si, aceștia vor să facă revoluție, să facă un marș forțat, să "meargă mai repede decât muzica", adică să forțeze lucrurile.

Jean Boboc: Da, asta este, ați spus totul, pentru că transumanismul este un marș forțat și, așa cum indică prefixul, transumanismul este trecerea de la umanitate la o altă formă de umanitate. Recent s-au descoperit niște bucăți de os care ne permit să spunem că omul modern este poate de 5 mii de ani. Să presupunem... Ori, transumanismul este voința de a se pune la maneta evoluției și de a face rapid un marș forțat, o trecere de la umanitate, așa cum o cunoaștem, la o altă umanitate.

Ați pomenit de raportul dintre transumanism și medicina tradițională - paradigma terapeutică clasică, care constă în ameliorarea simptomelor unei boli, în vindecarea ei și în "repararea" corpului umani. Acum, asta se schimbă și devine o transformare și o creștere a capacităților corporale, biologice, fizice, mentale, intelectuale, etc. prin bieul biotehnologiilor și a altor lucruri. Deci, suntem în fața unei revoluții, "en marche".

Un filosof belgian spunea că facem transumanism cum facem astăzi proză. Adică suntem deja în el.  Si totul derivă din bioetică. Așa cum clericii [urmași ai lui Iuda] au trădat Biserica, de mult timp, profesorii de bioetică au trădat medicina. Profesorii de bioetică în SUA, în Australia, în Anglia sunt toți biologi sau medici care au și o specializare în filosofie. Si ei sunt adepții filosofiei engleze, opusă celei lui Kant, pe care o numim "utilitarism". Individul devine un material utilitar cu un aspect de marfă, [care poate fi vândut sau cumpărat n.n.]. Omul poate fi modificat în totalitate sau pe anumite părți, poate fi modificat prin transumanism la alte nivele - pentru că transumanismul nu este unitar în termeni de de ideologie.
Larry Page, cofondator de Google: "Google va fi în final
un implant cerebral care vă va da răspunsul
când vă gândiți la o întrebare
"
Unii sunt bracați pe faptul că biologia noastră actuală nu este compatibilă cu lumea tehnologică care se pregătește, iar altora puțin le pasă de biologia noastră, căci sunt deja neognostici, sunt dualiști: corpul nu contează, ceea ce contează este să se încerce să se prezerve spiritul și să-l transfere pe servere - aceasta este munca pe care o face Rey Kurzweil în Silicon Valley, cu faimoasa sa Singularity University, bazată pe inteligentă artificială.